Decizie de înghețare a cursului CHF-RON la Curtea de Apel Cluj după hotărârea CJUE în cauza Andriciuc

1 Replies

Curtea de Apel Cluj a pronunțat, ieri, o decizie de înghețare a cursului CHF-RON într-un dosar ce a fost suspendat până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Adriciuc și alții.

Soluția Curții de Apel Cluj pe scurt: ”Respinge apelul declarat de catre Banca Românească SA împotriva sentintei civile nr. 215 din 25.01.2016, pronuntata în dosarul nr. 330/1285/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o pastreaza în întregime. Respinge apelul incident formulat de C.I. împotriva aceleiasi sentinte.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune, sub sanctiunea nulitatii, la Curtea de Apel Cluj. Pronuntata în sedinta publica din 12.12.2017.”

Prin sentința de la Tribunalul Specializat Cluj a fost înghețat cursul CHF – RON la valoarea de la data semnării contractului de credit din 2007: 1 CHF = 2,1231 lei. Sentința menținută de Curte a fost pronunțată și motivată de președintele Tribunalului Specializat Cluj, Flavius Iancu Moțu.

Extras din sentința civilă nr.215/2016 a Tribunalului Specializat Cluj:

”Tribunalul mai reţine că pârâta a stipulat în contractul preformulat clauzele cuprinse în art. 1, pct. 2, art. 8 şi art. 9 pct. 1 cu rea-credinţă. Tendinţa CHF de a se aprecia pe fondul crizelor economice este deja un loc comun în analizele economice (e.g. statisticile de pe site-ul Băncii Naţionale Elveţiene www.snb.ch ), iar pârâta profesionist cunoştea acest lucru când a lansat produsul său de creditare în franci elveţieni.

Toate aceste considerente conduc tribunalul la concluzia caracterului abuziv şi al nulităţii absolute a clauzelor cuprinse în art. 1, pct. 2, art. 8 şi art. 9 pct. 1 din contract. Consecinţa nulităţii absolute este desigur, lipsa oricăror efecte ale acestor clauze, însă eliminarea lor din contract ar conduce la rezilierea acestuia din culpa pârâtei, în absenţa clauzelor mai sus menţionate şi, în special a clauzei de la pct. 8, obligaţia de restituire a împrumutului de către reclamant devenind imposibil de executat, în absenţa unor repere care să determine întinderea acesteia. Desigur, reclamantul nu a optat pentru rezilierea contractului, fiind în situaţia de a nu putea să restituie creditul acordat.

Într-o astfel de situaţie, în cauza C-26/13 (Kasler), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că, în cazul în care, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, nu ar fi permisă înlocuirea unei clauze abuzive cu o dispoziție cu caracter supletiv, instanța fiind obligată să anuleze contractul în ansamblul său, consumatorul ar putea fi expus unor consecințe deosebit de prejudiciabile, astfel încât caracterul descurajator care rezultă din anularea contractului ar risca să fie compromis.

Astfel, o asemenea anulare are în principiu drept consecință scadența imediată a sumei împrumutului care rămâne datorată în proporții care riscă să depășească capacitățile financiare ale consumatorului și, din această cauză, tinde să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe împrumutător, care, pe cale de consecință, nu ar fi descurajat să insereze astfel de clauze în contractele pe care le propune.

În aceste condiţii, CJUE a decis că înlocuirea unei clauze abuzive cu o dispoziție națională cu caracter supletiv este conformă cu obiectivul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, întrucât, potrivit unei jurisprudențe constante, această dispoziție urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți, iar nu să anuleze toate contractele care conțin clauze abuzive.

Dispoziţia supletivă din dreptul naţional este tocmai cea cuprinsă în art. 1576 VCC, potrivit căreia împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate. Prin urmare, reclamantul va fi ţinut să restituie pârâtei tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate. În condiţiile în care pârâta s-a obligat prin contract să facă pentru reclamant o plată în lei, într-o sumă echivalentă cu 138.500,00 CHF la cursul de 1 CHF = 2,1231 RON, obligaţia de restituire a reclamantului va fi ajustată prin stabilizarea ei („îngheţarea ei”, conform unei expresii intrate deja în jurisprudenţă) la aceeaşi valoare.

În consecinţă, tribunalul, în temeiul art. art. 14, coroborat cu art. 1 alin. 3 şi alin. 4, art. 4 şi art. 6 teza I din Legea nr. 193/2000, va constata caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 1 pct. 2 şi, respectiv, art. 8 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. 13073592/20 decembrie 2007, având următorul cuprins: „Creditul va fi restituit în aceeaşi valută” şi, respectiv, „Orice plată efectuată de împrumutat în vederea rambursării creditului se va face în moneda în care a fost acordat creditul”.

Va constata caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută parţială a clauzei cuprinse în art. 9 pct. 1 din contractul de credit bancar ipotecar nr. 13073592/20 decembrie 2007, având următorul cuprins: „… Împrumutatul / Codebitorul autorizează banca să facă numele său şi pe contul său orice operaţiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor deţinute de împrumutat / codebitor în conturile sale de disponibilităţi în moneda prezentului contract, la cursul practicat de bancă, în ziua operării…”, în măsura în care această clauză autorizează pârâta să efectueze schimbul valutar în numele şi pentru împrumutat / codebitor la o altă cotaţie decât cea de la data încheierii contractului, 1 CHF = 2,1231 RON.

Pentru restabilirea echilibrului contractual, tribunalul va dispune stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-RON, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit mai sus menţionat, la cursul BNR valabil la momentul semnării contractului de credit, 20 decembrie 2007, de 1 CHF = 2,1231 RON, atât pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului, 20 decembrie 2007 şi momentul sesizării instanţei, 16 martie 2015, cât şi pentru viitor, de la momentul sesizării instanţei şi până la încetarea contractului de credit bancar ipotecar nr. 13073592/20 decembrie 2007.

Subsecvent, o va obliga pe pârâtă să recalculeze, fără aplicarea comisionului de rambursare anticipată prevăzut de art. 5 pct. 1 lit. c din contract, şi să comunice reclamantului noile rate de restituire a împrumutului, cu aceleaşi scadenţe lunare convenite prin contractul de credit bancar ipotecar nr. 13073592/20 decembrie 2007, ţinând cont de toate sumele achitate în plus până la pronunţarea prezentei hotărâri, rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul avut în vedere la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar stabilizat, mai sus arătat, de 1 CHF = 2,1231 RON.”

Percheziții coordonate de polițiștii constănțeni: au furat prin metoda „Împrietenire”S-a revenit la un Revisal unic pentru angajatorii privați și cei de la stat. Registrul public nu se mai completează
1 Comments

Share Your Thoughts

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Postari recente