Singura condiție prevăzută de legiuitor în privința recunoașterii dreptului este aceea de a proveni în mod nemijlocit de la debitor, condiție ce nu se mai regăsește și în privința persoanei față de care este făcută, fiind suficient ca această recunoaștere să ajungă, chiar și mijlocit, prin intermediul unor terțe persoane, cum este cazul în speță, la creditor.
Întrucât prescripția extinctivă are regimul juridic al unei sancțiuni civile, cu consecința pierderii unui drept subiectiv civil în ipoteza neexecutării lui de către debitor (dreptul subiectiv civil se transformă din unul perfect, susceptibil de executare pe calea constrângerii jurisdicționale în unul natural, susceptibil doar de executare voluntară), normele juridice care o reglementează se impune a fi interpretate strict, fără a fi extinsă sfera lor de incidență. (Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 175 din 11 martie 2020, rezumată de judecător Oana Sanda Avramescu, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: intreruperea prescriptiei extinctive > recunoasterea dreptului
Share Your Thoughts