Taxarea la contractele full time vs. part time: Cum se împarte sarcina fiscală între salariat, angajator și stat

0 Replies

Aplicarea cotelor de contribuții la sănătate (CASS) și pensii (CAS) pentru mai multe tipuri de salariați este destul de neunitară la acest moment, în urma ultimelor modificări aduse legislației fiscale. Așa se face că angajatorul mai plusează și el la sarcina fiscală pentru contractele part time (normă parțială), față de contractele full time (normă întreagă), iar în cazul celor scutiți de impozit statul vine și ajută el însuși la suportarea sarcinii fiscale. Din discuția asta nu putem să trecem cu vederea o observație pe care a făcut-o ministrul justiției recent: e o problemă în aceste ultime modificări, una de ordin constituțional.

Ultimele modificări aduse Codului fiscal (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018) vizează contribuțiile sociale obligatorii datorate de salariați: CAS și CASS. Ca să se repare unele situații problematice, pentru salariații cu normă parțială de la stat și din mediul privat, dar și pentru scutiții de impozit de la privat, Guvernul a promovat OUG nr. 3/2018 împărțind sarcini fiscale suplimentare pentru angajator și punând altele în sarcina statului, parțial. Am zis să analizăm, așadar, cum se împarte sarcina fiscală actualmente.

A. Impozitul pe venit

Modul de impozitare al veniturilor este același pentru aproape toată lumea și indiferent că e vorba de un contract cu normă întreagă sau cu normă parțială: 10% impozit pe salariu, scăzut de la 16%, cât era anul trecut. Spunem aproape pentru toată lumea pentru că mai e și situația celor care sunt scutiți de impozit, indiferent că lucrează la stat sau la privat:

persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
persoanele fizice care desfăşoară activităţi de creare de programe pentru calculator;
persoanele fizice care desfăşoară activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare;
persoanele fizice care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă încheiat pe o perioadă de 12 luni, cu persoane juridice române care desfăşoară activităţi sezoniere dintre cele vizate de aplicarea impozitului specific (baruri, hoteluri, restaurante, catering, unități alimentare).
B. Contribuția la sănătate

La salariații cu normă întreagă:

CASS e 10% din salariul brut;
din ce buzunar e plătit:
regula generală: e datorat de salariat, din salariul brut, în totalitate;
excepția: la angajații scutiți de impozitul pe venit, o parte din CASS se suportă de stat, dar nu vorbim de un procent fix din acești 10%, ci de o sumă care diferă de la caz la caz (mai multe informații și exemple de calcul regăsiți aici).
La salariații cu normă parțială:

CASS e 10% din salariul brut;
din ce buzunar e plătit: și din al salariatului și din al angajatorului, în sensul că 10% se aplică la salariul brut pentru part time și angajatorul plusează cu o sumă care e diferită, de la caz la caz (detalii, aici), respectiv o diferență până se atinge valoarea pe care CASS ar fi avut-o dacă s-ar fi aplicat la salariul minim brut; în plus, dacă e vorba de salariați part time scutiți de impozitul pe venit, o parte din CASS e suportată de stat.
C. Contribuția la pensii

La salariații cu normă întreagă:

pentru condiții normale de muncă, CAS e 25% din salariul brut, datorată în întregime de salariat;
pentru condiții condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 4% (deci 29% în total, salariat + angajator);
dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 8% (deci 33% în total, salariat + angajator).
La salariații cu normă parțială:

pentru condiții normale de muncă, CAS e 25% din salariul brut, datorată în întregime de salariat; în plus, angajatorul trebuie să pluseze, dacă e cazul, cu o diferență până se atinge valoarea pe care CAS ar fi avut-o dacă s-ar fi aplicat la salariul minim brut;
pentru condiții condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 4%;
dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă suplimentară de 8%.
D. Contribuția asiguratorie de muncă

Contribuția aceasta e datorată în întregime de angajator, e în cuantum de 2,25% și se aplică indiferent de tipul de contract (part time sau normă întreagă) și chiar dacă salariatul e scutit de impozitul pe venit.

Discriminare fiscală? Ministrul justiției arată că da
Înainte ca OUG nr. 3/2018 să fie adoptată joia trecută, ministrul justiției a trimis un punct de vedere Finanțelor cu privire la niște probleme pe care le-a observat în cuprinsul proiectului de ordonanță.

Una dintre ele se referă la suportarea de către angajator a unei părți din sarcina fiscală datorată de către salariații part time. Ministrul spune că acest lucru aduce atingere unui principiu înscris în Constituție, cel al justei așezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, ministrul citează în documentul său Decizia Curții Constituționale nr. 258/2010, care prevede următoarele:

“(…) principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau oricărei discriminări, astfel încât la venituri egale contribuția să fie aceeași. Principiul menționat presupune însă ca așezarea sarcinilor fiscale să țină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se țină cont de necesitatea protejării păturilor sociale celor mai dezavantajate”, conform deciziei.

Apoi, ministrul mai atrage atenția că trebuie aplicat Testul IMM (un mecanism prin care se văd efectele asupra intreprinderilor mici și mijlocii) pentru că ordonanța cu pricina se aplică și lor.

E de observat că ministrul subliniază că Ministerul Justiției “nu își poate asuma responsabilitatea cu privire la efectele aplicării măsurilor, inclusiv cu privire la posibilitatea apariției unor situații litigioase”.

În fine, ministrul a sublinat și un alt lucru deosebit de important: faptul că ordonanțele de urgență ale Guvernului trebuie să îndeplinească trei condiții esențiale pentru a putea fi date – să fie o situație extraordinară, să existe urgență pentru a avea o reglementare în sensul celei din ordonanță și să se motiveze urgența aceasta în cuprinsul ordonanței.

Or, subliniază ministrul justiției, situația extraordinară nu prea exista: situația pretins extraordinară era chiar o altă OUG, iar acest aspect nu se încadrează în rigorile cu privire la aceste condiții ale adoptării unei OUG.

sursa: avocatnet.ro

Split TVA: Cum și când ies din sistem firmele obligate să-l aplice și cele ce aleg astaLege promulgată: Plafonul de scutire de TVA va fi majorat la 300.000 de lei

Share Your Thoughts

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Postari recente